Blog de Casă: Povestea lui Frank Hayes, jocheul care a câștigat o cursă deși era... mort!
Pe 4 iunie 1923, la Belmont Park, în Elmont, New York, calul ”Sweet Kiss” trece primul linia de sosire și, imediat, călărețul cade cu fața în nisip. Se încearcă resuscitarea, în van! Pierise în ultima parte a alergării!
Cătălin Oprișan
Unii îl descriu pe Frank Hayes drept ”jocheu”, dar el nu fusese, niciodată, asta. Datele despre viața sa, până în iunie 1923, sunt puține. ”Se crede că ar fi avut 22-23 de ani, adică era născut în 1901, alte surse vorbesc despre 35”, spune, azi, Roda Ferraro, unul dintre bibliotecarii care a încercat să-i cerceteze viața. ”E ciudat, știu, dar a apărut de nicăieri, a câștigat o cursă, apoi a dispărut!”.
Profesioniștii din domeniu nu-l recunoșteau drept ”jocheu” cu acte, era mai mult un băiat ce avea grijă de grajduri, dar, pe atunci, important era să ai un cal bun și să știi să-l călărești. ”Patalamalele” contau mai puțin.
Până pe 4 iunie 1923, pentru Hayes nu se ivise nicio ocazie de a avea un bidiviu. De patru luni, domnișoara A. M. Frayling, fiica domnului James K. Frayling, pentru care Frank lucra și pentru care fusese un fel de ”jocheu de încercări” în ultimii patru ani, adusese la el la grajd ceva superb, pe ”Sweet Kiss”, cu care omul nostru legase o frumoasă prietenie. Fusese primit cadou la o zi de naștere, era un cal care se lăsa antrenat extrem de ușor. Așa că în momentul în care s-au făcut înscrierile pentru cursa din Belmont Park, Frank a cerut voie și a primit acceptul pentru a merge acolo. ”Nu avea o tehnică incredibilă, nu câștigase, până atunci, nimic. Dar toți cei care i-au stat în preajmă, confirmă faptul că între cal și călăreț exista o apropiere incredibilă”, adaugă Ferraro.
Când porțile cursei din Elmont, New York, s-au deschis, ”Sweet Kiss” a plecat frumos. Cum nimeni nu auzise nici de jocheu, nici de patruped, primiseră 20:1 posibilitate de a câștiga întrecerea. Până la jumătate, galopul a fost condus de către altcineva. Apoi, ”Sweet Kiss”, cu Hayes în șa, a trecut linia de sosire. Din tribune, domnișoara Frayling, uitând, parcă, de etichetă, a sărit, efectiv, peste gradene, ajungând imediat pe nisip. Când calul s-a oprit, Frank a căzut cu fața în jos și așa a rămas. Miss a ajuns prima la el, a încercat să-l întoarcă, dar nu a izbutit și a început să strige după ajutor. Medicul John Voorhees a alergat într-un suflet, l-a examinat câteva momente, dar, dându-și seama de tragedie, nici măcar nu a încercat să-l resusciteze. ”A fost declarat mort pe loc!”, scriau cei de la NY Times!
Deși toți afirmau că Hayes nu mai participase, până atunci, la o cursă cu ștaif, adevărul era altul: concurase, în vara lui 1922, la Havre de Grace, dar tot nu se putea spune că avea experiență
La 100 de ani de atunci, nimeni nu poate preciza ce a condus la acest deznodământ. Ceea ce se știe cu certitudine este că Hayes era decedat când a trecut linia de sosire. ”Murise în ultima parte a cursei, dar, pentru că se culcase cu capul lângă grumazul calului, acesta a continuat și, astfel, au câștigat”, completează Roda Ferraro. S-a vorbit despre un infarct, cauzat de întrecere și de emoții. Alții au spus despre cura drastică ținută în ultimele zile de către călăreț, care încercase și reușise, prin înfometare, să slăbească de la 64,4 la 58,9 kilograme. Chiar și știrile au fost confuze. ”A câștigat cursa apoi a murit!”, au scris ziarele, deși Hayes decedase pe parcurs. ”N-a rezistat succesului și a colapsat imediat după trecerea liniei de sosire”, au notat alții. Neverosimil, cei de la ”Cartea Recordurilor” l-au trecut, imediat, în catastifele lor, ca fiind ”Singurul jocheu care a câștigat o cursă deși era... mort!”. Unicul său succes.
A fost înmormântat, trei zile după cursă, în echipamentul în care alergase, într-un cimitir din Brooklyn. Calul n-a mai concurat niciodată și, deși n-a avut nicio vină, s-a ales cu porecla ”Sweet Kiss of Death”.