Cătălin Oprișan
Bărbatul de 42 de ani, jockeul, e tras, ca de fiecare dată, la albastru și argintiu. A terminat pe 4 la ”Dresaj”, acum vin ”Obstacolele”. A treia săritură nu este dificilă, dar ”Buck” refuză să treacă peste. Călărețul cade, se prinde de frâie și, deși poartă casca de protecție, impactul cu solul este foarte puternic. Scuze, dar nu are rost să ne ascundem, așa că o scriem direct: pică fix în cap! Helmut Boehme, unul dintre organizatorii concursului ecvestru, fuge într-acolo. E primul care ajunge, chiar și înaintea medicilor. ”Viața se scurgea din el!”, avea să declare, peste ani...
Christopher Reeve plecase la drum, în viață, în ultimele zile ale lui septembrie 1952, în New York City. Familie citită, cu obârșii englezești, oameni cu posibilități financiare, tată absolvent de ”Princeton”.
Pe la 10 anișori, ăst mic a dat semne de talent pe actorie. L-au băgat în versiunea de amatori a operetei ”The Yomen of the Guard”. Apoi, cei de la ”Teatrul de Vară Harvard” l-au înregimentat, cu o simbrie de 44 de dolărași pe săptămână. A început să apară tot mai des în piese de teatru. Într-o zi, ai lui au primit un telefon de la Stark Hesseltine, un agent puternic, cel care-l descoperise pe Robert Redford și care avea grijă de nume grele precum Susan Sarandon, Michael Douglas ori Richard Chamberlain. Tipul îl dorea pe Christopher la el în echipă. A semnat. Turneu prin Europa, unde deprinde limba lui Victor Hugo.
La întoarcere, în 1973, sunt 2.000 de studenți care se bat pe 20 de locuri la ”Julliard”, locul unde, de pe la 1905, se dădea ora exactă în arta spectacolului. Proba de concurs e grea, se dă în fața a 10 nume cu ștaif, printre care și John Houseman, actorul născut în România, care tocmai primise o statuetă Oscar pentru ”The Paper Case”. Programul avansat de la ”Julliard” selectase doi tineri: Christopher Reeve și Robin Williams! Pleacă cu o trupă de actori în turneul ”The Love Cure”. La un moment dat, pentru că joacă rolul unui erou și pentru că e prea înalt, lovește cu sabia o grilă de deasupra capului, sparge becul, stinge lumina, face deranj mare. Sala e în picioare, aplaudă. ”Au fost cele mai tari ovații din întreaga mea carieră!”, avea să-și aducă aminte.
Sub ”aripa” lui Katherine Hepburn
În 1975, dă probe pe Broadway, pentru ”A Matter of Gravity”. Imperiala Katherine Hepburn îl place, îl ia sub aripa ei protectoare. Reeve are programul încărcat, se hrănește numai cu batoane de ciocolată și bea tone de cafea. La prima reprezentație, apucă să spună întâia replică, apoi cade pe scenă. Vorbele lui Hepburn sunt demențiale: ”Copilașul ăsta e cam prostuț. Bag seama că nu mănâncă prea multă carne roșie”...
În 1978, debutează la Hollywood. Prinde un rol micuț, de ofițer pe un submarin, în ”Gray Lady Down”, dar primul pas este făcut într-o peliculă în care evoluează Charlton Heston, nepieritorul din ”Ben-Hur”.
Pelicula din 1978 a câștigat de șase ori bugetul alocat
Hesseltine îl sună din nou. Îi spune că vrea să dea o probă pentru personajul ”Clark Kent/Superman”, într-un film cu un buget impresionant. Nu crede că va primi rolul, e prea înalt, la 1.93 m. Lucrează cu David Prowse, se îngrașă 14 kilograme, pentru că este oleacuță cam costeliv, ajunge la 86, e perfect! Filmul are un buget de 50 de milioane $, încasările sunt de 300.000.000. Reeve este apreciat, face rost de un premiu ”BAFTA”. Lumea începe să-l asocieze, încet-încet, cu faimosul erou.
- Avea să lucreze atât de mult la corpul său pe perioada filmărilor, încât cadrele trase la început nu se mai potriveau cu cele de la final, așa că s-a revenit asupra lor
- Conform autobiografiei lui Roger Moore, în momentul în care Reeve se plimba cu costumul de ”Superman” pe el prin ”Pinewood Studios”, lucrul la celelalte producții se oprea, iar toate femeile abia mai respirau. Când era tras la costumul lui Clark Kent, viața își urma cursul firesc...
- A fost al doilea film, ca încasări, în 1978, după ”Grease”, cu John Travolta și Olivia Newton-John
- Reeve a fost ales dintr-o listă de 200 de actori
Dar actorul nu se împotmolește aici. Se bagă, în 1980, în ”Undeva, cândva”, unul dintre cele mai romantice filme din toate timpurile, alături de Jane Seymour. Va rămâne pelicula favorită a actorului din toate timpurile. Cei doi vor deveni buni prieteni, iar artista își va numi unul dintre gemeni Kristopher.
În 1987, în timp ce joacă-n ”Superman IV”, se separă, amical, de Gae Exton, cu care avea trei copiii. Intră in depresie. Dă probe pentru rolul principal masculin din ”Pretty Woman”, dar nu este admis, pentru că directorul de casting o simpatiza pe Julia Roberts, iar Reeve era prea... bun și prea frumos pentru ea...
În 1985, turnează, alături de Jacqueline Bisset, ”Anna Karenina”, capodopera lui Tolstoi. E momentul în care începe să se îndrăgostească de călărie. Ajunge să se antreneze și câte șase zile pe săptămână. E super-activ. În 1987, la Santiago de Chile, dictatorul Augusto Pinochet, plănuiește să ucidă 77 de actori. Ariel Dorfman îi cere ajutorul lui Reeve. Fără să stea pe gânduri, se urcă în avion, se bagă la marșurile de protest din Chile.
În 1992, Dana, soția sa, îl naște pe William Elliot ”Will” Reve. Aproape imediat, actorul primește rolul din capodopera ”The Remains of the Day”, unde Anthony Hopkins și Emma Thompson fac roluri epocale, într-un celuloid cu opt nominalizări la premiile Academiei Americane.
Se întoarce la cai. Pentru că e alergic la superbele patrupede, ia antihistamine. Pe când trage cadre la ”Village of the Damned” a prins drag de un cal, Eastern Express, pe nume ”Buck”. Cu el merge la concursuri în 1994, precum și-n primăvara lui 1995.
300 de jockei vin în mai 1995 la Culpeper, în Statele Unite. ”Superman” este printre ei. Trece de ”Dresaj”, vin ”Obstacolele”. Cade! Actorul nu se mai mișcă, nici măcar nu respiră!!! Da, ironia supremă, dacă ne gândim ce erou a interpretat! Are leziuni grave între prima și a doua vertebră, șira spinării îi este secționată. El, cel care salva Omenirea, cade de la doi metri și e dus la spitalul local, intubat. Din cauza gravității, e transferat la o clinică mai mare...
Începe să delireze. Nu pricepe nimic din ceea ce i se spune. Strigă, prin somn, la Dana, soața sa: ”Adu pistolul!” ori ”Sunt pe urmele nostre!” Abia peste cinci zile începe să înțeleagă. Medicii îi explică foarte clar: capul nu mai este ”legat” de coloana vertebrală. Plămânii îi sunt plini de lichid, o sondă îi drenează, îl ajută să respire. Are 43 de ani și se gândește la suicid. ”Poate ar fi mai bine să mă lăsați să plec!”, îi spune soției. Dana, Dana Morosini, o actriță de cabaret, se uită drept la el: ”Reține acest lucru, pentru că ți-l voi spune o singură dată: te voi susține necondiționat în orice vei face, pentru că este viața ta, decizia ta. Însă vreau să știi că voi fi lângă tine indiferent cât de lung este drumul. Tu vei rămâne tipul de care m-am îndrăgostit. Te iubesc!” A fost ultima oară când Reeve a privit eutanasia ca pe o opțiune...
”Mă pregăteam pentu operație când ușile culisante s-au dat de perete și în cadru a apărut o statură albastră, cu niște mănuși galbene, mari. Vorbea cu puternic accent rusesc. Zicea că e proctolog, că-l caută pe domnul Reeve, pentru un tușeu rectal. Era bunul meu prieten, Robin Williams. Nu mă uitase. A fost primul moment de după accident când am râs!”
Christopher Reeve
Operația a fost grea. John A. Jane, medicul principal, a încercat, șapte ore, să ”lipească”, cu o ”broșă” din titan, vertebrele. Tratementul de refacere l-a început pe 28 iunie 1995. E greu de descris, dar Superman a avut nevoie de mult sânge. Al lui era sărac în hemoglobină. Uneori, tubul ce-l ajuta să respire, se deconecta. Se enerva. A învățat să se miște într-un scaun cu rotile, ”rol” pe care-l jucase, de două ori, pe scenă sau pe micul ecran. La ”Kessler Rehabilitation Center”, coleg de cameră i-a fost un jamaican, Gleen ”Juice” Miller. El l-a readus la viață! An de an presa anunța că merge în Israel, unde medicii de aici au făcut progrese imense în tratamentul cu celule stem. Realitatea era, însă, cu totul alta. Abia prin 2002 a putut să-și miște, ușor, degetele. Apoi, cei de la ”People” au scris că simțea ”îmbrățișările soției și ale copiilor”.
Puțină lumea cunoaște faptul că scenariul lui Superman este scris de faimosul Mario Puzo, cel care a născut ”Nașul”
Pentru că presa îl urmărea peste tot, a spus să extragă ceva benefic de aici. A început, din 1996, să țină prelegeri despre leziunile de la coloana vertebrală. Mergea și le vorbea celor paralizați despre cât este de frumoasă viața. Inaugura centre de reabilitare. Aduna sume imense de bani pentru cei cu probleme. Tot timpul alături de el era Dana. Așa cum promisese.
Din 1997 s-a reapucat de filme. Ca regizor, la ”In the Gloaming”. Pe 25 aprilie 1998 i-a apărut biografia, ”Still Me”. 2003, seria de televiziune ”Smalville”. Apoi, două infecții puternice. Pe 4 octombrie 2004 a vorbit la un centru de reabilitare din Chicago. Părea că se simte mai bine. Peste cinci zile a mers la meciul de hochei al fiului său. A ajuns acasă, a luat un antibiotic. A suferit un infarct. A intrat în comă. L-au dus, rapid, la spital. Prea târziu și prea puțin. La 18 ore de atunci, Christopher Reeve deceda. Abia împlinise 52 de ani...
Trei săptămâni mai târziu, la ”Julliard”, în fața a 900 de suflete, bunul său prieten, Robin Williams, ținea, printre lacrimi, un speech. El, Meryl Streep și Glenn Close.
Dana, care i-a fost alături vreme de nouă ani de la producerea accidentului, a suferit enorm. S-a stins pe picioare, de dor, la doar 44 de ani. Cauza oficială? Cancer de plămâni. Inutil să mai scriem că nu fumase în viața ei...
William, fiul lor, n-a rămas singur pe lume. Copiii lui Reeve din prima căsătorie, cea cu Gae Exton, Alexandra și Matthew, l-au infiat. Este jurnalist la SportsCenter, ESPN. A ținut prima pagină a ziarelor de peste Atlantic după ce a prezentat o scrisoare din 2006. Rânduri scrise de el, ca pentru sine: ”William, am două vești: prima e că te găsești în cel mai adânc punct al vieții tale. Tocmai ce ți-ai luat rămas bun de la mama ta. A plecat, asemenea tatălui. Acum vine știrea cea bună: mai jos de atât nu poți coborî! Nu ai unde să te duci decât în sus, acesta este drumul pe care trebuie să mergi!”