Se arăta la Târgurile de Moși, la bâlci, în iarmarocuri. Îndoia fiare, arunca-n văzduh pitici cu bărbi, prindea cu mâna liberă ghiuleaua slobozită din gura tunului. Bani nu prea primea, dar ședea pe mâncare și pe băutură. Într-o zi, cineva i-a spus că ar putea deveni ”boxieur”. Și-a pus un costum făcut din postavul pentru trei armate, o pălărie pe cap și a mers la sediul ”Gazetei Sporturilor”. A cerut să-l vază pe responsabilul rubricii de box, domnul Radu Ottulescu. I-a spus ce și cum, ce-l apasă, ce-ar vrea să devină. Când a aflat cât cântărește, ce alonjă are, cu ce înălțime se laudă, Ottulescu a pus mâna pe telefon. L-a sunat pe italianul Umberto Lancia: ”Macaronare, aripa lui Dumnezeu te-a atins, jur! Ți-am făcut rost de campion mondial!”
11 kilograme de mâncare pe zi!
Conform cotidianului ”Salt Lake Tribune”, Gogea Mitu consuma 3-4 fripturi imense pe zi, dintr-un total de 11 kilograme de mâncare, 4-5 sticle de vin, o jumătate de litru de cafea. ”Gazeta sporturilor” îl cita pe domnul profesor Roiner, de la Facultatea de Medicină din București, care avusese curiozitatera de a afla ce servea, la micul dejun, olteanul: ”1 pâine (care nici odată nu ajunge), 1 kg de lapte, 150 gr. zahăr, 350 gr. șuncă, 12 ouă” (n.a. – s-a păstrat exact formula din ziar). Gogu ”Carnera” poate muta, în doar 10 minute, doi stânjeni de lemne pe o distanță de 50 de metri... Fără a verifica, ”Historia” se aventurează în a prezenta o listă de bucate... fantasmagorică. Conform revistei, la o singură masă, Gogea ”aspira” un pui, 25 de ouă, un kilogram, de prăjituri, doi litri de țuică și o jumătate de litru de vin”...
Tipul ăsta cu nume de mașină era un personaj apare în fauna bucureșteană interbelică. Funcție de interese, zicea că e născut fie la Roma, fix în buricul ei, fie pe plaiurile mioritice, undeva pe la 1904. Se prezenta don Umberto ”Il Bello Berti” Lancia, boxieur, mă rog, fost ”boxieur”, actualmente agent de jucători. Tare-n plisc, italianul l-a amețit din vorbe pe Gogea, i-a promis turnee în America cea îndepărată și acesta a semnat contractul. Prin punerea degetului, căci până la 22 de ani n-avusese timp a învăța a se iscăli!
Din august 1934, Lancia l-a băgat la ședințe de pregătire. Omenirea căuta un challanger pentru gigantul Primo Carnera, ajuns undeva pe la doi metri, așa că românașul nostru părea prototiopul perfect de adversar.
Debut de două ori!
Gogea Mitu a debutat de două ori. Alo, corectura, s-a strecurat o eroare! Primul pas îl poți face o singură dată! Stați așa, nu vă aprindeți!
Debutul – debut. Aprilie 1935. La Galați. Nu e un meci în adevăratul sens al cuvântului, ci un ”demonstrativ” contra antrenorului, contra propriului manager, Umberto Lancia. Gara din orașul dunărean a luată cu asalt, la încrucișarea mânușilor sunt numărate 2.500 de uflete.
Debutul – oficial. Cum stai, azi, pe podul de la ”Eroilor”, cel ce lipește malurile Dâmboviței, și te sucești la 45 de grade, dai cu capul de intrarea Operei Române. Pe iste locuri se afla, în perioada interbelică, faimosul stadion ”Venus”. Bijuteria. 4.500 de plătitori de bilet vin, pe 7 iunie 1935, pentru a-l vedea la lucru pe Gogea Mitu, ”Mititelul”, contra italianului Saverio Grizzo. Căpriorul pierduse, prin KO, în repriza a șasea, împotriva lui Motzi Spakow, campionul profesionist al României. Eroul nostru se pregătise urcându-se într-un castan, pe “Kiseleff”, pentru agilitate.
“Gogea vorbește peltic, dezarmant de peltic, dând întregei făpturi de uriaș un aer de gingășie, naiv și greoiu, aidoma aceluia pe care îl au elefanții când se joacă”
”Gazeta Sporturilor”, 1935
Suntem, așadar, părtași la primul meci oficial al lui Gogea, cel cu Grizzo. Cronica e scurtă! ”Din 6 pumni, elevul lui Lancea și-a knock-outat adversarul debutând printr-o victorie indiscutabilă”. Saverio, cel care rezistase șase runde în fața experimentatului Spakow, e pus la podea de un băiat care, cu câteva luni înainte, storcea apă din pietre în târg, de Moși.
Lunile trec. Lancia vrea, cu tot dinadinsul, să scoată un sportiv de rasă din Gogea. E 29 octombrie 1935, iar ”Mititelul” dă piept cu Dumitru Pavelescu, ”Nea Pavel”, cum îl știu toți. Un mardeiaș electoral, un brutal ajuns pe la 38 de ani. Corect, cu vreo 10 ani în urmă, fusese campion la amatori dar apoi, după ce făcuse pasul la profesioniști, se stinsese. Omul avea două victorii și opt înfrângeri și recunoștea că, înainte de unele partide, se încălzea cu niște țoiuri de țuiculiță! Iarăși scurt, că poate aveți treabă și noi ne lungim: meciul cu Mitu e ultimul din viața lui Pavelescu, cel care vede stele verzi plutind desupra capului chiar în prima rundă.
Gata, Gogea e vedetă! Lancia tocmește o echipă de filmare din Italia, se trag cadre, se înregistrează antrenamentele uriașului oltean. Dar Bucureștiul e prea mic...
13 noiembrie 1935 îl găsește pe ”Carnera de România” la Paris, unde Gertrude Stein adună în al său salon din 27 rue de Fleurus toată floarea cea vestită a artiștilor de orice soi.
Lumea se strânge ca la urs pe peronul gării. Se trag poze, Gogea se distrează culegând pălăriile de pe capetele curioșilor. La hotel are un pat de trei metri, ranforsat. O lună plină de interviuri.
Pe 13 decembrie e, iar, în ring. Un ”demonstrativ” de două reprize cu un italian, Giuseppe Sanga, cel care, din 10 meciuri disputate până atunci, izbutise o victorie doar într-unul...Românul îl curentează, dar toți își dau seama că nu va ajunge, niciodată, boxeur. ”Acest gigant dă cu adevărat impresia unei neobișnite slăbiciuni fizice. Pe ring, el seamănă cu un mare cangur care ar avea nevoie de fortifiante. A obținuit doar un anemic succes de amuzantă curiozitate”, scriu gazetele.
Dar secretul este ascuns! Gogea Mitu e bolnav! ”Am avut mare ghinion că nu și-a putut face debutul la Paris în condițiuni stafisfăcătoare. Vlăguit de boală, nu a putut avea viteza necesară cuceririi entuziasmului”, se apără al său manager, acuzat că știa de toate beteșugurile uriașului încă de dinaintea plecării spre ”Orașul Luminii”. Se merge prin Strasbourg, Reims, Metz ori Nancy. Dar gigantul e măcinat de tuberculoză...
Cei mai înalți bărbați din istorie
1. Robert Wadlow (SUA), 272 cm (1918 – 1940)
2. John Rogan (SUA), 267 cm (1868 – 1905)
3. John F. Carroll (SUA), 264 cm (1932 – 1969)
4. Leonid Stadnik (Ucraina), 257 cm (1969 – 2014)
5. Vaino Myllyrinne (Finlanda), 251,4 cm (1909 – 1963)
Revenit din Franța în aprilie 1936, Gogea dispare din atenția presei. E tot mai grav bolnav. ”Gazeta Sporturilor” anunță, sec, pe 9 iunie 1936, pe prima pagină, că ”Gogea Mitu a murit!” Atât! ”Capitala”, din 10 iunie, revine cu câteva detalii, precizând că decesul a survenit la Sanatoriul Spitalului Militar. Sicriul are 240 cm...
Mitu s-a stins, oficial, de tuberculoză, afecțiune întâlnită fecvent la bolnavii de gigantism acromegalic.
E coborât la cele sfinte în Mârșaniul natal. Lumea uită de el. Prin 1985, profesorul Mihail Schiau, de la Catedra de Anatomie și Istoria Medicinei din cadrul Universității din Craiova, solicită deshumarea sa. ”Am făcut-o pentru că scheletul lui era un prețios obiect de studiu. L-am deshumat cu mari dificultăți pentru că urmașii lui s-au opus iar ulterior au încercat să ni-l ia”, spunea profesorul Schiau.
Am avut un gigant sau o nălucă?
La mai bine de 85 de ani de la a sa moarte, lumea încă se întreabă cine a fost Gogea Mitu. Și câte dintre poveștile despre el au avut un sâmbure de adevăr...
Eroul n-a avut un nume!
Gogea Mitu, Gogu Ștefănescu, Goangă Dumitru, Gogu a lui Ștefănescu, Goagă Ștefan.
N-a posedat o dată de naștere concretă!
Ca an, s-a pornit de la 1911, s-a ajuns la 1914. Există - în registrele Direcției Generale de Evidență a Persoanelor Dolj – un singur Goagă Ștefan, ițit pe lume pe 23 spetembrie 1911, fiul lui Gheorghe și al Elenei. Arhiva parohiei locale a ars.
N-a fost măsurat, niciodată, cu precizie!
Se lăuda că ar avea 2.20 m. Dormea în pat de 3 metri, iar sicriul ave 240 cm. Groapa din cimitir, unde a fost inmormântat inițial, există și azi. Are tot 3 metri. Corespondentul la Paris al publicației americane ”Daily Herald”, scria, în decembrie 1935, că ”gigantul român are 2.33 cm”. ”Salt Lake Tribune” îi dă, tot cam în aceeași perioadă, 2.28. Orice comparație cu Ghiță Mureșan este forțată: vorbim despre condiții socio-economice diferite, Big Ghiță fiind inclus într-un sistem de supraveghere medico-sportivă, cu examinare periodică. Uneori, chiar și 2.45 – ”cel mai înalt român al tuturor timpurilor”...
