Blog de Casă: S-a retras 'Piața Iancului', campion european și mondial!
La 38 de ani, Fernando Llorente a decis să se retragă din fotbal. Campion european și mondial, a avut... o stație de metrou în București, în timpul finalei Europea League din 2012, Atletico - Athletic.
Cătălin Oprișan
Se născuse la un spital din Pamplona dar, în Rincon de Soto, de unde-și avea obârșia, nu exista echipă de fotbal pentru ”pitici”, așa că a trebuit să meargă la CF Funes. Pe la 11 anișori, Jose Maria Amorrortu, un jucător cu este 220 de meciuri în Primera Division, ajuns antrenor, pusese ochii pe el. Mersese direct acasă la ai săi părinți: ”Trebuie să-l lăsați, e bun, are nevoie să ajungă la Athletic Bilbao, la centrul Lezama!”. Plânsete, despărțire grea, dar ăst mic era topit după fotbal, așa că... Ușor n-a fost: Barcelona, Espanyol sau Osasuna auziseră despre el, îl doreau, dar Amorrortu, cu ajutorul unui unchi, îl cotise spre Bilbao. Ajunsese la 11 ani și puțin aici, avea să plece la 28.
”Arsese” rapid etapele, ajunsese la echipa mare, chiar dacă Arsenal fusese la cioc de barză să-l fure și să-l ducă la Londra, dar alegerea unui nou președinte, Fernando Lamikiz, schimbase... schimbarea.
Mai avea o lună până să adune 20 de ani, când antrenorul Ernesto Valverede îi spusese că-l va arunca în lupta cea mare. Bascii aveau nevoie de un ”urmaș” pentru Urzaiz și el, Fernando Llorente, cu ai săi 195 cm, părea atacantul ideal. 1-1 cu Espanyol, la meciul de debut, apoi un hat-trick, scurt, trei zile după, într-un meci din Cupa Regelui.
A crescut frumos, ”9” autentic, chiar dacă unii dintre tehnicieni – cum ar fi Mendilibar ori don Javier Clemente – n-au văzut în el un mare fotbalist. Athletic lupta, din 2005-2006, să scape de la retrogradare, vremurile erau grele. Cu accidentări ținându-se scai de el, a început greu în 2011-2012, dar a erupt pe parcurs: 29 de goluri. A venit la București, pentru Finala Europa League de pe ”Arena Națională”, stația de metrou ”Piața Iancului” a primit, pentru câteva zile, numele său, dar băieții lui ”Cholo” Simeone au fost mai buni. Marile cluburi îl doreau, Athletic nu se gândea la despărțire. Fernando Garcia Macua sărise cu o ofertă, Josu Urrutia, cu alta, dar chemarea celor de la Juventus era mult mai puternică.
La București, în finala Europa League, a tras tare, dar Bilbao a fost mai bună!
Era perioada în care echipa națională a Spaniei se pregătea să decoleze. Del Bosque l-a chemat, pe final de noiembrie 2008. Trupa era campioană europeană cu două anotimpuri în spate. L-a înlocuit pe Xavi, actualul tehnician de la Barcelona și, astfel, a început un parcurs la care nu se gândise vreodată: 24 de meciuri, șapte goluri, campion mondial și european în patru ani de la primul meci, cel cu naționala din Chile, când purtase ”16” pe tricou.
Pe 1 iulie 2013 devenea cel de-al doilea jucător spaniol de la Juventus, după Luis del Sol. Cinci goluri în ultimele opt partide, titlul cu ”Bătrâna Doamnă”, gură închisă multora care spuneau, în vară, ”băiatul ăsta a fost adus doar pentru că e frumușel”. Treptat, Alvaro Morata a cam început să-i fure șunca din fasole. A ajuns la un acord de încetare a angajamentului, a trecut la FC Sevilla, dar n-a plecat cu mâna goală: trei titluri de campion, două Cupe ale Italiei, două Supercupe și finală de Champions League, contra Barcelonei, pierdută, în care a prins cinci minute.
A revenit în Spania, dar nu la Bilbao, ci la Sevilla. Clauză de eventuală reziliere a contractului său de 20.000.000 de euro. Nu l-a convins pe Unai Emery, 17 meciuri în care fie nu a jucat deloc, fie a pornit de pe banca de rezerve. Apoi, Anglia și, din nou, Italia, la Napoli.
Llorente (primul din stânga), campion mondial cu naționala Spaniei, în 2010
În octombrie 2020, s-a zvonit că se va reîntoarce, pentru cântecul de lebădă, la Bilbao, dar au fost prea multe divergențe cu cei din conducerea clubului. Udinese, Eibar și... punct final! ”Gata, e clar în mintea mea că mă voi retrage! Am opt luni de când am părăsit ultima echipă ca jucător profesionist și recunosc că mă simt bine cum sunt acum. Probabil voi continua să fac sport, să joc padel și să merg la posturile de televiziune, pentru că-mi place în platou”, a spus LLorente.
20 de ani de fotbal, peste 650 de partide, 200 de goluri și...o stație de metrou în București.